„Ne-am cunoscut prin intermediul muzicii, în fapt cea mai potrivita punte pe care sufletele o pot construi între ele ca sa poata comunica. Atunci când m-a rugat sa scriu despre el, asa cum eu îl stiu, simplu, am înteles ca desi lucrurile simple sunt cele mai frumoase, totusi sunt greu de descris în câteva cuvinte. Apoi mi-am dat seama cs si cuvintele ne-au unit într-un mod aparte.
Walter Ghicolescu nu este un simplu om, nu este un simplu folkist sau purtator de chitara sa zicem. El te înconjoara cu vocea sa ca si cum stie cs ti-e frig si astfel, într-un mod cu totul special te simti în siguranta, aparat, la adapost. Simti ca în bratele lui poti sa-ti plângi iubirea pierduta, neputintele, dorul de parinti si rugaciunea îti vine pe buze mai des. Împleteste cuvintele cu notele muzicale în asa fel încât sufletul tau tresare si din amintirile-ti rascolite astfel reînvii mai puternic, mai plin de pasiune si emotie. Orice aparitie pe scena îti demonstreaza, de parca ar mai fi nevoie, cât este de atent la detalii. Construieste scenarii si nu ai cum sa nu-l admiri pentru modalitatea aproape inaccesibila unora dintre noi de a vedea acolo unde altii nu pot. Mereu inspirat, mereu pe baricadele artei pe care a ales sa o slujeasca, mereu atent la cei cu care vine în contact, vesnic dornic sa afle daca a fost bine cum a cântat, daca melodiile au fost potrivite cu momentul acelei seri, acelui eveniment, etern îndragostit de versul bun, Walter este artistul care are marea calitate de a impune respect pentru ca nu poti face altfel. Profesor de matematica, desigur. Mintea sa este una scormonitoare si cu greu îl poti convinge ca 1 plus 1 pot sa dea adunate 3 sau 4. Iubeste perfectiunea materiei pe care o preda elevilor sai, rigurozitatea ei, adevarul ei. Si poate tocmai faptul ca este profesor de matematica îl ajuta sa nu întârzie niciodata. Este mereu prezent la ora la care promite, ceea ce este o mare calitate în aceste vremuri. Cum nu poate sta departe de chitara, prietena sa de atât amar de vreme, umarul sau fiind mereu mângâiat de corzile acesteia, le arata si celor mici drumul spre muzica, iar pâna acum nici unul dintre elevii sai nu l-a dezamagit. Premiile la concursurile de specialitate sunt martore.
Prietenii sai nu sunt nici ei simpli oameni, sunt suflete libere care-i împartasesc iubirea pentru frumos, pentru valoare si pentru arta. Orice eveniment, fie el lansare de carte, concert folk, concurs, lansare de CD, sau simple întâlniri unde se pune „Pariu pe prietenie”, deja cunoscut multora dintre noi, este prilej de bucurie si rasfat, caci oameni frumosi si generosi nu sunt pe toate drumurile. Walter mi-e aproape desi locuieste în Constanta. Face parte din acei prieteni pe care te poti sprijini chiar daca nu-l vezi un an. Îl pretuiesc pentru creatiile sale calde, carora le da glas asa cum numai el poate. Mi-e drag felul în care îti aduce vesti bune, modul în care te protejeazade cele rele si ca respira muzica zi si noapte. Uneori ai sentimentul ca fara de ea nu este el, uneori sunt sigura ca fara de ea se sufoca. Si stiu ca nu ma însel. Melodiile lui Walter te înalta la înaltimi ametitoare si uneori ramâi astfel dupa un concert de-al lui. Acolo sus, unde florile de colt te învata sa respiri. Cânta de iubire, de patrie, de dor, de parinti, de prietenie, de drum, de moarte, dar mai ales despre viata, asa cum este ea, cu rele si cu bune. Cum spuneam, ne-am cunoscut prin intermediul muzicii, dar si al cuvintelor. Împreuns am avut lansare de CD si de carte, iar cuvintele mele au fost puse în evidenta de muzica lui si lumea a devenit parca mai frumoasa. Da, datorita lui Water sunt convinsa ca prietenia poate exista, ca oamenii pot fi adusi la lumins si îndrumati spre frumos. Datorita lui Walter stiu sigur ca folkul e pe mâini bune si ca atât timp cât poezia traieste nimic nu e pierdut. Ma uimeste de fiecare data ca lui Walter nu-i prea da cu virgula când calculeaza ceva, apoi îmi reamintesc faptul ca matematica e prietena lui, nu a mea si zâmbesc. Walter îti umple buzunarele nu cu frunzele toamnei, cum ati fi tentati sa credeti, familiarizati cu prea binecunoscuta-i piesa, ci cu iertari. Iertari sub forma cea mai potrivita sufletului sau: muzica.
Sunt multi cei care înca nu l-au ascultat, dar si mai multi cei care stiu ce amortite si lovite îi sunt degetele de la atingerea corzilor fara de care orice zi i se pare pierduta. Calatorule ascultator, ia-l cu tine pe Walter si singur nu vei mai fi!Asculta-i muzica si drumurile-ti vor parea mai pline de oameni buni si pâine calda!”
Diamante de cântec sub o lacrima uriasa
„Încerc sa scriu despre Walter si îl vad pe malul marii, cu ochii închisi, zâmbind tuturor gândurilor frumoase ale lumii. Un înger îi mângâie fruntea de sub care se aud zvâcnind, diamante de cântec. Walter asculta scoicile cu ureche de poet iar sub pasi de nisip, simte lemnul scenei. Îl vad neclintit si rabdator cum, printr-o alchimie doar de el stiuta, topeste versuri cântate deasupra numerelor reale. Are o delicatete sufleteasca iesita din comun. Vazându-l încercanat, departe si tacut, la un festival, l-am întrebat daca i s-a întâmplat ceva, daca se simte bine. ,,Sunt doar obosit”, mi-a raspuns si imediat, mi-a multumit sfios pentru întrebare. Mi-a multumit pentru ca m-a interesat starea sa, într-o lume în care, multi oameni (poate din graba, sufocându-si profunzimea) îti întorc spatele fara cuvinte si fara sa adulmece urmele limpezi pe care le-ai lasat în viata lor.
Încerc sa scriu despre Walter si retraiesc emotiile intense si depline, din serile în care l-am ascultat cântând. Omul acesta are în glas si fiinta o caldura si o curatenie care fragezesc suflete. Este un folkist autentic, cinstit, curat. Nu vorbeste pe nimeni de rau, nici daca este provocat. Prietenia noastra se scrie în întâlniri rare si pline de sens, în geografia lumii prin care îsi poarta destinul.
Încerc sa scriu despre Walter si îl vad cum îsi scoate palaria, cu un gest princiar, în fata publicului. Cândva, îi voi întoarce acest gest. Îl voi aplauda prelung, pentru blândetea, îngaduinta, surâsul sau binefacator si mai ales, pentru lacrima uriasa de emotie, din acele cântece care ne aduc aminte cât de mult putem iubi. Pâna atunci, te rog sa înaintezi în lumina, Walter Ghicolescu!”
About Walter Ghicolescu
Walter Ghicolescu nu este un simplu om, nu este un simplu folkist sau purtator de chitara sa zicem. El te înconjoara cu vocea sa ca si cum stie cs ti-e frig si astfel, într-un mod cu totul special te simti în siguranta, aparat, la adapost. Simti ca în bratele lui poti sa-ti plângi iubirea pierduta, neputintele, dorul de parinti si rugaciunea îti vine pe buze mai des...