Cu cel de al patrulea album al sau, artistul Walter Ghicolescu revine în dimensiunea folkului cult, dupa experimentul rock din 2013, care s-a numit Cântec rockstit. Trecerea Lumilor este un material discografic complex (prin armonii si texte), ce probeaza mai demult anuntata intentie a lui Walter de a explora genuri muzicale înradacinate în folk si migrate spre alte zone lirice. De data aceasta este vorba de un accent gospel-blues, sustinut prin backing vocals si orchestratie de pian, vioara, muzicuta, etc. Chitara lui Walter, achizitionata special pentru înregistrarile la acest album, se aude mai calda ca niciodata si pe alocuri e greu de ghicit daca asculti o ciupitura de chitara sau de harpa. „Trecerea Lumilor” este un album meditativ, cu texte „grele” ce invita la introspectie, iar sonoritatile induc o anumita stare contemplativa.
CLOVNUL CU VIOARA
Miron Manega
Zâmbiti, va rog! Si dati-mi o vioara,
N-ati mai vazut un arlechin cântând,
Spectacolul, prea ieftin pân-aseara,
E scump acum. Platiti si stati la rând!
Strigati, va rog! Sau râdeti pe-nfundate
De ce-am facut, de ce nu pot sa fac,
Vioara-i sparta, corzile taiate,
Strigati sa cânt! Caci veti striga sa tac.
Urlati, va rog! Mi-ati daruit o barda,
Refrenul ei cu sila-l învatati,
Lumina-n voi a început sa arda,
Aplaudati, va rog. Aplaudati!
DIALOG PLANETAR
Mircea Dinescu
Voi confundati norocul meu olog
cu mânzul beat în ieslele divine
dar undeva se moare de rusine
Si se consuma pâinea ca un drog.
As vrea sa ies cu plugul prin oras
cât este veacul bun de aratura
dar ma izbeste zilnic peste gura
mâna de ghips din somnul celor lasi
Si daca nu m-au alaptat statui
Si nu mi-a nins în vorbe fard de claun
de ce-as cânta Te Deum unui scaun
sa am pe cruce mai putin un cui?
Si-n loc de lacrimi boabe de sapun
care se sparg de sârma lor ghimpata?
E timpul sa cobori bunule tata
nu lebada ci calarind un tun,
nu lebada ci calarind un tun.
Si-n piata unde plâng masinarii
Si avioane cu dureri de uger
vinde-le tu veninul tau de înger
Si aurora la macelarii
Si dovedeste-le cât sunt de sfinti
întepeniti pe crucea sociala
acuma când istoria îsi spala
cu nestiuti eroi frumosii dinti
CÂNTEC DEPLIN
Radu Gyr
N-ai dezmierda de n-ai sti sa blestemi.
Surâd numai acei care suspina.
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca singur rana nu-si legai,
cu mâna ta n-ai unge rani straine,
N-ai jindui dupa frânturi de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.
…………………………………….
Ca nu te-nalti din praf, daca nu cazi
cu fruntea jos, în pulberea amara.
Si daca-nvii în cântecul de azi
e ca mureai în lacrima de-aseara.
NECUVINTELE
Nichita Stanescu
El a întins spre mine o frunza ca o mâna cu degete.
Eu am întins spre el o mâna ca o frunza cu dinti.
El a întins spre mine o ramura ca un brat.
Eu am întins spre el bratul ca o ramura.
El si-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umar.
Eu am inclinat spre el umarul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteteste seva lui batând
ca sângele.
Auzea cum se încetineste
Al meu sânge suind precum seva.
El a întins spre mine o frunza ca o mâna cu degete.
Eu am întins spre el o mâna ca o frunza cu dinti.
El a întins spre mine o ramura ca un brat.
Eu am întins spre el bratul ca o ramura
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am ramas un pom singur.
El, un om singur.
NU SUNT SINGUR
Lucian Blaga
Obârsiile-izvoare
ma mai leaga. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, sa nu fiu singur.
Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, sa nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pamânt sa nu cânt singur.
Focuri sunt si e credinta.
Acest gând cât mai palpita
schimba moartea-n biruinta:
nu sunt singur, nu sunt singur.
Umbra-alaturi ia fiinta,
unde merg, sa nu merg singur.
Neguri vin din nefiinta
marturii ca nu sunt singur.
Vulturi din robie scapa
Si se-nalta; nu lupt singur.
Cade în abis o apa,
în adânc sa nu cad singur.
Focuri sunt si e credinta.
Acest gând cât mai palpita
schimba moartea-n biruinta:
nu sunt singur, nu sunt singur.
MA RECUNOSC, MA REGASESC
Daniel Brânzai
Ma "recunosc", caci nu ma pot "cunoaste"
Si nu-nteleg, când Mi-esti necunoscut,
Când nu Te vad, m-am cufundat în noapte,
Când Te gasesc, gasesc un început.
Dar cine sunt, de unde vin si unde,
Spre ce ma-ndrept, spre ce liman m-avânt,
Eu nu cunosc si nici nu pot patrunde,
Iar truda mea e goana dupa vânt.
Ma recunosc, caci nu ma pot cunoaste
Si nu-nteleg, când mi-esti necunoscut;
Când nu-mi vorbesti, când negura ma paste
Nu sunt nimic, dar SUNT când Te-am vazut.
(modulatie 1)
Ma-ntorc acum-napoi si-mi caut dorul.
Te caut iar, si iar ma las gssit.
Iar Te cunosc si-mi recunosc izvorul;
Ma recunosc în Cel ce m-a gasit.
Ma recunosc în trecatorul astazi,
Dar sunt flamând de timpul infinit.
Nu stiu ce sunt, dar recunosc în mine
Un Dumnezeu ce-n fine m-a gasit.
(modulatie 2)
Ma recunosc, caci nu ma pot cunoaste
Si nu-nteleg, când mi-esti necunoscut;
Când nu-mi vorbesti, când negura ma paste
Nu sunt nimic, dar SUNT când Te-am vazut.
DRUM CRUCIAL
Ion Minulescu
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu –
Eu coboram mâhnit din constiinta mea,
Iar El urca surâzator spre ea!...
Si ne-am oprit la jumatatea scarii
Încrucisându-ne în clipa-ntâmpinarii
Sagetile perechilor de ochi, ca de-obicei –
Ah! ochii Lui cum semanau cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu –
El cobora solemn din constiinta mea
Iar Eu urcam surâzator spre ea!...
TREI ÎNGERI
Ion Pillat
Trei îngeri zboara-n asfintit.
Doi tac si unul a grait:
- "E linistea atat de mare...
Aud cum se deschide-o floare."
Trei îngeri zboara-n asfintit.
Doi tac si unul a soptit:
- "E linistea atât de sfânta...
Aud cum stelele îsi cânta."
Trei îngeri zboara-n asfintit.
Toti tac si unul s-a gândit:
"Ce zgomote înfricosate...
Aud o inima cum bate."
Pasăre de nea
Autor: Zorica Lațcu
Colo spre amurg,
Ploi de aur curg.
Ceru-i o lalea.
- Tu de unde vii, în zbor,
Răzlețită, ca un dor,
Pasăre de nea?
- Colo-n depărtări,
Dincolo de zări,
Este-un loc curat,
Larg și desfătat:
Unde ochi nu plânge,
Unde n-a curs sânge,
Unde glonț n-ajunge.
Unde nu străbate
Geamătul de frate,
Oful de orfană,
Plânsul de vădană,
Unde, prin fânațuri,
Nu-s curse, nici lațuri.
Unde-i numai floare,
Umbră și răcoare,
Unde nici o rază
Nu mai înserează...
Căci e loc curat,
Binecuvântat,
Loc de bucurie
Și de veselie,
Care nu se trece,
Ci în veci petrece.
- Pasăre de nea,
Fă pe voia mea,
Dorurile mele,
Zboară tu cu ele,
Mai presus de stele,
În țările-acele.
- Ba, că dorul tău
Mare e și greu;
Aripile mele,
Mări, sunt mititele,
Calea-i lungă foarte,
Și nu pot să poarte
Aripi mititele
Doruri mari și grele.
Eu de unde vin
E numai senin
Și acolo nu-i
Dorul nimănui.
CALCUL IMPOSIBIL
Daniel Dumitru Darie
Mereu adun si tot mereu împart,
Si iar ma iau la lupta cu trecutul,
Si firu-n patru iarasi îl despart
Când caut sa-nteleg necunoscutul.
Mereu adun si nu mai stiu sa scad,
Si aflu iar ca numai eu stiu drumul,
Si ma ridic oricum, si iarasi cad
Când focu-l caut chiar de nu vad fumul.
HARE OM…TAT SAT…
Mereu gasesc un adevar ascuns
Si iar privesc spre timpul viitor,
Si-n întrebari mai pun si un raspuns
Când clar îmi e ca totu-i trecator.
Mereu împart si mai învat s-adun,
Si cifrele prin fara îmi tot sar,
Si câteodata nu mai stiu ce spun
Când numele mi-l vad prin calendar.
……………………………………
Mereu împart si-ncerc sa înmultesc,
Si proba adunarii înca fac,
Si vad ca nu mai stiu ce socotesc
Când numai timpul vietii îi e leac.
……………………………………..
Hare Om Tat Sat
(Slava tie, întruchiparea de putere si adevarul!)
GUSTUL REVOLTEI
Ovidiu Mihailescu
Tot mai rar calc azi dunga alba
Tot mai rar ating gardul de sârma ghimpata
Tot mai rar îmi înfrunt gardianul
Tot mai rar...
Nu mai pun întrebari, ca altadata
Nu mai cad în capcane prost pregatite
Nu ma mai mira aproape nimic
Nici singuratatea
Dar daca Tu într-o zi
Mi-ai lua inima
Si ti-ai pune-o la ureche
ca pe-un telefon
Ai putea sa auzi atunci
Sufletul meu
Repetând cu iubire
Numele Tau
Prea ades ma zaresc, orb în oglinda
Prea ades simt nevoia
sa fug dintre oameni
Prea ades ma bucura
certitudinea mortii...Mai ales
Nu ma mai cert cu nimeni
Nu-i mai urasc pe oameni
Nu mai dispretuiesc pe oricine
Nici chiar pe mine.
Dar daca Tu într-o zi
Mi-ai lua inima
Si ti-ai pune-o la ureche
ca pe-un telefon
Ai putea sa auzi atunci
Sufletul meu
Repetând cu iubire …
Tot mai rar simt azi gustul ciorbei
Tot mai rar maieul rupt al revoltelor tineretii
Tot mai rar umilinta propriei nereusite
Tot mai rar...
CONTABILITATE
Marin Sorescu
Vine o vreme
Când trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Câteva momente când era sa fim fericiti,
Câteva momente când era sa fim frumosi,
Câteva momente când era sa fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trait.
…………………………
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero
Un sfert de an de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere
Întelepciunea lor am eliminat-o treptat.
Si, în sfârsit, o soarta
Si cu înca o soarta (de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).
………………………………………..
TRECEREA LUMILOR
Gabriel Codrut Berceanu
Am sa mai trec o data apa cea amara
În marul copt al spaimei sa purced
Acum când nici nu stiu ce sa mai cred
Cine pe cine a început sa doara?
De dincolo de care mal surghiunul
E pogorât în cearcan sau în plâns?
Si cine sa raspunda, cel ajuns,
Sau cel ramas, când nu e viu niciunul?
Mar sunt si tu mi-esti fructele prea coapte
Smulse rotund din verde mai demult
În care limba-mi spui sa te ascult
Si-n ce tacere ma-nvelesti de fapte?
Pazit sub ierbi de-o dulce remuscare
Croiesti izvoare si îngâni furnici
Si-ti mai aduci aminte cât de mici
Eram când ai plecat spre noaptea mare
Ca împotriva ceasurilor spintec
Secunde limpezi pe un mal abrupt
Gândindu-ma ca doar eu dedesubt
De bezna ochiul as putea sa-ti vindec
…………………………………………..
Si ma încumet astfel, cobor treapta,
Dau paznicilor carnea mea prinos
Întelepait de lacrimi si frumos,
Aproape vin. Te mângâi. Sunt în dreapta.
PARASIRE
Ioan Adrian Popa
Nu,
Eu n-am nimic
De declarat
Când tocmai parasesc
O galaxie,
În vama stau
C-un spirit dezlegat
Sa mi-l priveasca toti
Prin mii de locuri,
Sa-l cerceteze aspru,
Repetat.
N-am încheiat vreodata
Legi sau pacte,
Nici juraminte strâmbe
N-am facut,
Acum caplec
Îmi iau neantu-n spate
În alt?adimensiune
Sa apuc.
Ms sterg de praf…
Pe suflet
Si oasele… de spini
Azi mi le scap,
Calare fiind
Pe-o stea imensa…
De galaxia asta…
Ma despart… în trap!
Artistii Lumii
Clara Margineanu
versuri: Clara Mărgineanu
Artiştii lumii încearcă să înoate
Chiar sub asfalt, când sunt respinşi sau trişti
Pot fi bolnavi, ciudaţi, dar peste toate,
Iubiţi divinitatea din artişti!
Agonizează smirna în lavandă
Le-nmiresmează clipa, Duhul Sfânt,
Ei dăruiesc o altfel de ofrandă
Prin pâinea rumenită în cuvânt
Sunt când pe-un colţ de stea, când rătăciţi
Lucizi, însinguraţi sau fantezişti
Să îi iertaţi şi-apoi să-i ocroţiţi
Căci poate, nici n-au vrut să fie artişti.
Artiştii lumii
Merg pe Titanic
Durerea lumii
O simt organic
Doar ei rezistă
Şi prin minune
Din naufragiu,
Refac o lume.
-
Calcul imposibil (VERSIUNE REORCHESTRATA)
- Versuri
CALCUL IMPOSIBIL
Daniel Dumitru Darie
Mereu adun si tot mereu împart,
Si iar ma iau la lupta cu trecutul,
Si firu-n patru iarasi îl despart
Când caut sa-nteleg necunoscutul.
Mereu adun si nu mai stiu sa scad,
Si aflu iar ca numai eu stiu drumul,
Si ma ridic oricum, si iarasi cad
Când focu-l caut chiar de nu vad fumul.
HARE OM…TAT SAT…
Mereu gasesc un adevar ascuns
Si iar privesc spre timpul viitor,
Si-n întrebari mai pun si un raspuns
Când clar îmi e ca totu-i trecator.
Mereu împart si mai învat s-adun,
Si cifrele prin fara îmi tot sar,
Si câteodata nu mai stiu ce spun
Când numele mi-l vad prin calendar.
……………………………………
Mereu împart si-ncerc sa înmultesc,
Si proba adunarii înca fac,
Si vad ca nu mai stiu ce socotesc
Când numai timpul vietii îi e leac.
……………………………………..
Hare Om Tat Sat
(Slava tie, întruchiparea de putere si adevarul!)
